Promovare şi cooperare economică

Promovarea exporturilor româneşti

Uniunea Europeană este cel mai mare actor comercial global, acoperind circa 20% din comerţul mondial (fără schimburile comerciale intracomunitare) şi având un rol important în promovarea comerţului mondial bazat, mai ales, pe sistemul multilateral instituit de OMC.

A. Politica comercială comună reprezintă, ansamblul de măsuri, instrumente, politici aplicate în domeniul relaţiilor comerciale externe al Uniunii Europene. Politica comerciala comună are în vedere câteva obiective majore:

- dezvoltarea exporturilor comunitare de bunuri şi servicii, inclusiv prin deschiderea şi consolidarea unor noi pieţe de destinaţie;

- asigurarea unei protecţii adecvate pentru industria europeană de bunuri şi servicii, în special prin măsuri de combatere a concurenţei neloiale cauzate de anumite importuri din ţări terţe;

- combaterea oricăror măsuri de discriminare sau împiedicare a accesului şi dezvoltării exporturilor de bunuri şi servicii comunitare pe terţe pieţe;

- asigurarea unui cadru legal şi instituţional favorabil investiţiilor străine directe, cu protejarea adecvată a investitorilor şi a investiţiilor;

- susţinerea acestor obiective în cadrul organizaţiilor internaţionale, în cadrul negocierilor comerciale multilaterale;

- dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, abolirea progresivă a restricţiilor din comerţul internaţional şi reducerea barierelor vamale;

- dezvoltarea durabilă prin integrarea unui număr cât mai mare de ţări în ansamblul comerţului mondial;

- asigurarea includerii în politica de dezvoltare a component mediului înconjurător.

În sens restrâns, politica comercială comună presupune crearea uniunii vamale între statele membre ale Uniunii Europene, aplicarea de principii uniforme cu privire la modificarea taxelor vamale, stabilirea de taxe vamale şi încheierea de acorduri comerciale cu ţările terţe, elaborarea şi implementarea politicii vizând regimul comun de import şi export etc.

În sens larg, politica comercială comună derivă în mare măsură din regulile cuprinse în acordurile încheiate în cadrul OMC. Baza politicii comerciale comune o constituie tariful vamal comun aplicat în relaţiile cu ţările terţe. Regulile comune de export şi de import sunt completate şi sprijinite de reglementările comune cu privire la măsurile anti-dumping şi de salvgardare, măsurile împotriva subvenţiilor la import sau a practicilor ilicite de comerţ, precum şi restricţiile cantitative şi interdicţiile comerciale în probleme de politică externă.

 

Elemente ale politicii comerciale commune

 

Uniunea Europeană a încheiat acorduri comerciale (de liber schimb şi de cooperare) cu ţările terţe. Unele acorduri acoperă toate aspectele relaţiilor comerciale, altele doar anumite domenii ale schimburilor comerciale.

Politica UE de sprijin a ţărilor în curs de dezvoltare este exemplificată şi prin Schema Generalizată de Preferinţe (S.G.P.), prin care Uniunea Europeană acordă preferinţe comerciale pentru exporturile (de bunuri originare) provenind din ţările în curs de dezvoltare.

În plus, ajutorul pentru dezvoltare acordat la nivelul U.E. este un complement al schemelor de ajutor acordate de statele membre U.E. Prin intermediul structurilor de schimburi comerciale şi de cooperare axate pe reducerea sărăciei şi reformarea structurilor sociale şi economice, este asigurată asistenţa pentru un număr important de ţări terţe.

Pentru ca piaţa unică şi uniunea vamală să funcţioneze în Uniunea Europeană există un set unificat de reguli de import şi de export, şi are o singură voce în relaţiile cu statele nemembre. Statele Membre au acordat instituţiilor europene mandatul de a negocia în numele lor în domeniul relaţiilor externe. Politica comercială comună are o semnificaţie politică particulară, reprezentând aspectul extern al pieţei unice şi politica din domeniu a celei mai mari puteri comerciale din lume.

B. La 1 decembrie 2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, care prin Articolul 207 permite U.E. să negocieze, încheie şi implementeze acorduri comerciale cu alte state ale lumii.

Politica comercială comună este implementată prin instrumentele de politică comercială, respectiv: tarif vamal de import, măsuri de apărare comercială, reglementări sanitare şi fito-sanitare, drepturi de proprietate intelectuală începând cu momentul vămuirii, limitări cantitative la import sau la export, sisteme de licenţe de import/export, documente de supraveghere la import/export, regimul comerţului cu bunuri cu dublă utilizare şi acorduri de recunoaştere reciprocă etc.

Tratatul de la Lisabona acordă un rol sporit Parlamentului European, oferindu-i drepturi depline de decizie în domeniul politicii comerciale, comparativ cu situaţia anterioară când doar Consiliul UE era responsabil pentru adoptarea legislaţiei comerciale.

În perioada celor (mai mult de) trei decenii de funcţionare a politicii comerciale comune, Uniunea Europeană a dezvoltat relaţii comerciale complexe în cadrul negocierilor multilaterale, regionale sau bilaterale. În afara rundelor de negocieri din cadrul G.A.T.T./O.M.C., cele mai cunoscute aranjamente comerciale externe ale U.E. sunt Convenţia de la Cotonou (anterior cunoscută drept „Convenţia de la Lomé”), Schema Generalizată de Preferinţe (S.G.P.), Spaţiul Economic European (S.E.E.) şi, recent, Acordurile de Parteneriat Economic (A.P.E.).

Între U.E. şi unele state terţe (Andorra, Monaco, San Marino şi Turcia) au fost convenite Uniuni Vamale, ca o formă avansată de integrare economică, chiar dacă acestea acoperă doar produsele industriale. Acorduri comerciale sau de asociere care şi-au propun stabilirea unor zone de comerţ liber au fost încheiate cu ţări care acoperă un spaţiu geografic considerabil, din Europa de Sud (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Albania, Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Croaţia), în bazinul Mediteranean prin Parteneriatul Euro-Mediteranean (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria şi Tunisia), America de Nord (Mexic), din Asia (Coreea), din Africa (Africa de Sud), Comunitatea Andină şi America Centrală.

Politica comercială comună a U.E. operează pe două planuri complementare. Pe planul multilateral se plasează activitatea în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (O.M.C.), U.E. implicându-se activ în stabilirea regulilor de organizare a unui sistem multilateral al comerţului global. În plan bilateral, U.E. negociază propriile acorduri comerciale bilaterale cu ţările sau grupuri regionale de ţări unde interesul de dezvoltare a schimburilor este important.

C. Începând cu 1 ianuarie 2007, România  aplică politica comercială comună a U.E., respectiv:

tariful vamal comun;

  • schema de preferinţe generalizate (SGP) a UE;
  • măsurile de apărare comercială;
  • acordurile preferenţiale comerciale şi de cooperare încheiate cu  ţările terţe;
  • angajamentele comerciale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

Reguli generale de export

■  Obiectiv: Stabilirea regimului general aplicabil exporturilor din Statele Membre ale Uniunii Europene, pe baza principiului libertăţii de a exporta şi pentru a stipula procedurile care permit Uniunii să implementeze, când este necesar, măsuri necesare de supraveghere şi protecţie.

■ Cadrul Juridic Comunitar: Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2603/20.12.1969, privind stabilirea regimului comun aplicabil exporturilor (Jurnalul Oficial L 324/27.12.1969), modificat şi completat, prin: Regulamentele (CEE) nr. 2604/20.12.1969 (Jurnalul Oficial L 324/27.12.1969) şi nr. 3918/19.12.1991 (Jurnalul Oficial L 372/31.12.1991).

■  Sinteza: Se instaurează principiul conform căruia exporturile din Comunitatea Europeană către terţe ţări este liber, fără restricţii cantitative. Totuşi, acest principiu al libertăţii de a exporta nu interzice Statelor Membre menţinerea sau introducerea de restricţii cantitative sau de a interzice, justificat, unele exporturi, pe motive legate de moralitate, ordine şi securitate publică etc;

În anul 1992, au fost eliminate toate derogările de la principiul libertăţii de a exporta, acordate statelor membre în legătură cu exportul anumitor produse.

■ Domeniul de aplicare: Acest regulament se aplică tuturor produselor industriale şi agricole acoperite de Tratatul Comunităţii Europene (CE). Cu privire la produsele agricole, acesta este complementar reglementărilor care stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole, precum şi celor speciale, pentru produse agricole transformate.

Din punct de vedere geografic, se aplică tuturor ţărilor terţe. Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2604/1969 din 20 decembrie 1969 a extins Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2603/1969 pentru a acoperi şi Departamentele franceze de peste Mări.

■ Proceduri de informare şi consultare: Regulamentul stabileşte procedura comunitară de informare şi consultare premergătoare implementării de măsuri de protecţie.

■ Măsuri de protecţie: Măsurile de protecţie servesc la prevenirea sau remedierea unor situaţii critice, datorate lipsei unor produse esenţiale, sau pentru a permite îndeplinirea unor angajamente internaţionale asumate de Uniune, sau de către toate Statele Membre, în special cele legate de comerţul cu produse de bază.

Măsurile de protecţie pot limita exportul către anumite ţări terţe sau exporturile din anumite regiuni ale Uniunii. Totuşi, măsurile nu vor putea fi adotate în cazul produselor agricole care fac obiectul organizaţiilor comune de piaţă şi nici produselor agricole transformate, supuse unor reglementări specifice, adoptate în virtutea art. 308 al Tratatului CE (vechiul art. 235).

Măsurile de protecţie se adoptă de către Consiliu, prin majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Comisia poate adopta măsuri numai atunci când este necesară o intervenţie imediată.

 

Exportul de bunuri culturale

■ Cadru juridic comunitar: Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3911/09.12.1992, privind exportul de bunuri culturale (Jurnalul Oficial L 395/31.12.1992, cu rectificare în Jurnalul Oficial L 267/19.10.1996). Modificat prin următoarele acte: Regulamentele Consiliului (CE) nr. 2469/16.12.1996 (Jurnalul Oficial L 335/24.12.1996); nr. 974/ 14.05.2001 (Jurnalul Oficial L 137/19.05.2001) si nr. 806/ 14.04.2003 (Jurnalul Oficial L 122/16.05.2003).

■ Sinteza: Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3911/09.12.1992 se aplică bunurilor culturale care aparţin uneia din categoriile prevăzute în Anexă şi în special produselor rezultate din săpături arheologice şi părţilor separate provenind din monumente artistice, istorice şi religioase sau din şantiere arheologice .

Exportul de bunuri culturale este supus prezentării unei licenţe de export care este valabilă în toată Comunitatea. Licenţa poată fi refuzată dacă bunurile culturale în cauză se regăsesc în categoria tezaurelor naţionale conform legislaţiei naţionale.

 

Produse şi tehnologii cu dublă utilizare controlate la export

„Produsele cu dublă utilizare” sunt produse sau tehnologii create pentru uz civil, dar care pot fi utilizate şi pentru folosiri militare sau pentru producere de arme de distrugere în masă.     

Toate Statele Membre s-au angajat să controleze exportul acestor produse în deplină conformitate cu obligaţiile şi angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor internaţionale de neproliferare şi de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaţionale la care este parte.

In scopul garantării respectării angajamentelor internaţionale ale UE şi Statelor Membre, în materie de neproliferare, s-au adoptat reglementări pentru supunerea produselor cu dublă utilizare, inclusiv software şi tehnologii, unui control efectiv atunci când sunt exportate în afara Comunităţii.

■ Cadrul Juridic Comunitar: Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare (Jurnalul Oficial L 159/30.06.2000, cu o rectificare în Jurnalul Oficial L 176/15.07.2000).

Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX) din subordinea Ministerului Afacerilor Externe este autoritatea competentă în acest domeniu din România. Pe site-ul ANCEX sunt disponibile informaţii necesare pe această temă, inclusiv legislaţia din România în acest domeniu (www.ancex.ro).

 

Credite de export

La nivelul UE, sprijinul direct al guvernului  sau in numele guvernului pentru exportul de mărfuri si servicii se poate acordă în condiţiile respectării prevederilor Deciziilor 2001/76/CE şi 2001/77/CE şi Directivei 98/29/CE şi constă în: garantarea sau asigurarea creditelor de export; finanţarea directă / indirectă şi refinanţare sau prin intermediul ratei dobânzii; o combinaţie a celor două categorii de instrumente menţionate.

Legislaţia comunitară în domeniul creditelor de export (menţionată mai sus) are la bază, în cea mai mare parte, aranjamentele şi înţelegerile din cadrul OCDE. Principalul aranjament, care este transpus în legislaţia comunitară, este cel privind „îndrumările” pentru susţinerea oficială a creditelor de export/Arrangement on Guidelines for officially supported export credits menit a crea un cadru pentru utilizarea creditelor de export în scopul evitării distorsionării comerţului;

În domeniul agriculturii promovarea exportului pentru o serie de produse se realizează prin acordarea de restituţii la export pe baza diferenţei dintre preţurile mondiale (mai reduse) şi cele europene (mai mari), pentru care există reglementări sectoriale specifice

 

Regimul importului în România

1. Tariful vamal şi politici asociate

1.1. Tariful Vamal Comun

De la 1 ianuarie 2007, ca stat membru al Uniunii Europene (UE), România aplică Tariful Vamal Comun al UE.

Tariful Vamal Comun  a fost instituit în 1968, o dată cu încheierea procesului de eliminare a taxelor vamale între ţările membre UE şi formarea uniunii vamale.

* Tariful Vamal Comun cuprinde lista taxelor vamale aplicate pe fiecare linie tarifară importurilor din ţări terţe, de către toate Statele Membre ale UE, în regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate. Taxele vamale sunt identice în oricare punct de intrare a mărfurilor în teritoriul vamal constituit al UE, ceea ce asigură condiţii de concurenţă loială în Piaţa Internă Unică.

* Taxele vamale înscrise în Tariful Vamal Comun respectă angajamentele asumate de UE în cadrul OMC, pentru domeniul tarifar, în numele tuturor Statelor Membre. Marea majoritate a taxelor vamale din Tariful Vamal Comun sunt consolidate în cadrul OMC.   Baza legală a tarifului vamal comun o reprezintă Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful şi nomenclatura statistică şi Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987), cu modificările ulterioare.

Aplicarea tarifului vamal comun se face direct, fără adoptarea de legislaţie naţională specifice.

Aplicat uniform în toate Statele Membre ale U.E., Tariful Vamal Comun are rolul de:

- principal instrument de politică comercială al UE;

- cea mai importantă formă de protecţie a economiei UE faţă de concurenţa terţilor;

- principal instrument de negociere în plan multilateral, plurilateral şi bilateral, pentru partea comerţului cu bunuri (produse industriale, inclusiv peşti şi produse din peşte, produse agricole).

Negocierile comerciale privind nivelul taxelor vamale comune ale Statelor Membre UE sunt purtate de Comisia Europeană.

1.2. Tipuri de taxe vamale

Taxele vamale percepute in Uniune la importul din ţări terţe sunt:

- Taxele vamale convenţionale stabilite potrivit politicii comerciale comunitare şi / sau acordurilor internaţionale la care aceasta este parte semnatară.

- Taxele vamale preferenţiale ce fac obiectul unor acorduri sau aranjamente preferenţiale, a unor acorduri de asociere încheiate de Uniunea Europeană cu diverse ţări sau grupuri de ţări.

 

După modul de exprimare, taxele vamale folosite în Uniunea Europeană sunt:

  • taxe ad valorem;
  • taxe specifice (o sumă fixă pentru o unitate de produs importat);
  • taxe compuse (o taxă ad valorem plus o taxă specifică);
  • taxe mixte sau alternative (cu un minimum şi un maximum);
  • taxe variabile, funcţie de preţul CIF de intrare în Uniune, la importul de fructe şi legume;
  • taxe de sezon;
  • taxe stabilite pe baza unei formule tehnice de calcul (folosite în  cazul „produselor agricole transformate” obţinute din produse agricole primare şi/sau transformate, de exemplu produse conţinând lapte, zahăr şi făină, pentru care taxa vamală se determină pe baza unei reţete).

1.3. Nomenclatura Combinată de clasificare şi codificare a mărfurilor

Sistemul Armonizat de Clasificare şi Codificare a mărfurilor este utilizat de tarifele vamale a peste 160 de ţări, ceea ce asigură transparenţa acestora şi compatibilitatea statisticilor de comerţ exterior. El este definit la un nivel de detaliere de 6 cifre.

Nomenclatura Combinată (NC) a UE se bazează pe HS, dar are un nivel de detaliere de 8 cifre şi se actualizează anual. Suplimentar pot fi introduse detalieri pentru a reflecta aplicarea unor măsuri specifice. Autorităţile vamale naţionale utilizează NC din Tariful vamal comun al UE pentru procesarea declaraţiilor vamale referitoare la importuri.

1.4. Reguli de origine

Bunurile originare în U.E. sunt cele obţinute în întregime sau produse în acea ţară, respectiv:

• produsele minerale extrase din solul sau subsolul marin;

• produsele vegetale recoltate în Uniune;

• animalele vii născute şi crescute în Uniune;

• produse ale animalelor vii crescute acolo;

• produse obţinute acolo din vânătoare şi din pescuit;

• produse ale pescuitului marin şi alte produse scoase din mare în afara apelor teritoriale ale  Uniunii de către vasele acesteia;

• produse fabricate exclusiv din produsele la care se face referire la alineatul anterior ;

• articole uzate, colectate în Uniune, destinate exclusiv recuperării materiilor prime, inclusiv anvelope uzate destinate reşapării sau folosite ca deşeuri;

• deşeuri şi reziduuri rezultate din operaţiuni de producţie;

• produse extrase din solul sau subsolul marin în afara apelor teritoriale ale Statelor Membre, cu condiţia ca ele să aibă drepturi de exploatare exclusivă a acelui sol sau subsol.

 

Marcarea Zilei Naţionale a României la Tirana

04.12.2018

La 3 decembrie 2018, Ambasada României la Tirana a organizat recepţia dedicată sărbătoririi Zilei Naţionale a României și…

Sărbătorirea Zilei Naționale a României la Korcea

03.12.2018

La 1 decembrie 2018, la Korcea, Ambasadorul României, E.S. Mircea Perpelea, a participat la recepţia organizată de Consulatul Onorific…

Cea de-a IX-a sesiune a Comitetului Mixt Interguvernamental româno-albanez de cooperare economică, științifică și tehnică

11.11.2018

În perioada 8-9 noiembrie 2018, la Tirana, au avut loc lucrările celei de-a IX-a sesiuni a Comitetului Mixt Interguvernamental…

Lansarea volumului “Venind acasă, în Europa… dinspre Est” în orașul Fier

05.11.2018

La 2 noiembrie 2018, la biblioteca “Dritero Agolli” din oraşul Fier, a fost lansat volumul cu titlul “Venind acasă, în Europa……